.junk

Icon

Just another WordPress.com weblog

“Reclama la filosofie”

E vorba despre un afisul de mai jos. Eu i-am zis reclama in titlu.

Mie mi se pare nereusita😦 :

Afisul a fost facut pentru a atrage oameni la Facultatea de Filosofie de la Universitatea din Craiova. De ce zic ca nu-mi place ?

1. Chestie personala: nu-mi plac hipsterii (cu sau fara palarie🙂 ), sorry, m-au pierdut la faza asta, nu as vrea sa am colegi cu palarie🙂

2. “Invata sa fii liber !” . Acum incep sa ma intreb tot felul de chestii: sa fii liber – chiar e ceva ce se invata ? Ca o limba straina sau cum? Eu nu am invatat niciodata “sa fiu liber”, deci nu sunt ? Daca se invata ca o limba straina, inseamna ca trebuie sa si exersezi (nu?!), si atunci – cum se exerseaza libertatea ? Chiar nu inteleg ce inseamna sa inveti sa fii liber ! Am I dumb ?!

3. Si de ce atatea semne de exclamare ?! Oamenii care striga la tine sunt enervanti. “Intra pe usa ! Apuca sacosele ! Du-le pana la lift !”.

4. “Philosophy school is cool!” :)))))) (Ce am zis de hipsteri si cooleri ?)

5. Fundalul – da, fundurile – nu.

6. Chestia cu saritul care ar trebui sa trimita cumva la ideea de a fi liber – parca e mult prea des folosita in tot felul de reclame la antiperspirante, sampon, absorbante, tigari etc… asa ca nu ma mai impresioneaza nicicum. Sa ma astept la o reclama cu parasutisti sau cu cowboys ?🙂

7. Ma mai gandesc.

Filed under: Opinie, Uncategorized

55 Responses

  1. Elena says:

    De acord cu tine la punctele 1-7. As mai adauga ca oamenii aia parca se arunca intr-o prapastie or smth, ceea ce n-ar fi asa departe de realitate. Iar faza cu “Philosophy school is cool!”… no shit. :))

  2. Elena says:

    On a second thought, un slogan care sa-mi placa si mie ar fi fost ceva de genul “Philosophy school is not cool. Philosophy is cool.” Si fara semne de exclamare.😀

  3. @Elena: asa ceva chiar mi se pare ca e cool! in sensul bun

  4. fiicabucurestiului says:

    e foarte slab posterul, iar mesajele de toata jena.

    ar fi mers un twist de genul: god: “nietzsche is dead”. si cine il intelegea avea si stofa de filosof.🙂

  5. @fiicabucurestiului: da, ceva mai witty, in genul asta, ar fi mers🙂 (altfel, eu raman la parerea ca locul nicceenilor e la litere🙂 )

  6. @ fiicabucurestiului : otoh, macar au incercat ceva mai hip decat obisnuitele “Vino la Facultatea de X, 50 locuri buget, 50 taxa”🙂

  7. Elena says:

    Well, ca sa fie mai convingatori ar trebui sa spuna numai “Vino la facultatea X, 50 de locuri la buget.” Unde X e, bineinteles, filosofie. Nu vad nici un motiv mai raspandit decat asta pentru care mai vine lumea la filosofie.

  8. sofia says:

    Ave!

    Poate ca tipi astia inteleg prin filosofie altceva decat ne-au invata ai nostri din Bucuresti ca inseamna aceasta? Oare chiar trebuie de fiecare data sa asociem filosofia cu fetele palide si indoliate, cu seriozitatea afectata si cu dispretul fata de tot ceea ce este simplu si obisnuit? Eu nu mai sunt asa de sigura. Voi ?

  9. @sofia:
    1. nu e “noi” pt ca (doar) un eu scrie pe blog🙂
    2. de acord cu tot ce spui tu…
    3. sigur, la limita poti sa asociezi filosofia cu orice vrei tu…
    4. si nu mi se pare ca “ai nostri din Bucuresti” (expresia ta) asociaza filosofia cu ceva anume sau dau o anumita imagine a filosofiei. chiar nu inteleg de ce zici asta. sau, daca dau o imagine, e una diferita de ce spui tu (“fete palide” etc.)
    5. posterul nu-mi place si am motive bune sa zic ca nu e unul reusit.

  10. sofia says:

    Nu pot nici eu sa spun ca posterul este unul reusit. Dar daca ar fi sa apreciez ceva in legatura cu el aceasta ar fi posibila intentie care sta ascunsa in spatele sau si anume aceea de a promova o noua imagine a filosofiei, diferita de cea cu care am fost noi, studentii de la filosofie din bucuresti( si ar trebui si tu sa recunosti asta daca ai fost student pe “independentei”) obisnuiti sa “crestem”. Din nefericire si astazi mai intelegem prin filosofie, nu ceea ce ea este si a fost la origini, nimic altceva decat o smerita cunoastere de sine accesibila si chiar necesara tuturor acelor care isi doresc sa devina oameni si cetateni liberi, sau care trebuie treziti sa invete asta , ci o orgolioasa activitate prin care cauti sa iesi diferent din randurile comunitatii din care faci parte , pentru a te situa deasupra ei si suspendat in inactivitatea pozitiei savante si afectate de acolo a o judeca cu dispret si indignare potrivit cu “geniul” tau, unul pe care ti-l doresti atat de mult avut, admirat si recunoscut de catre cei multi pe care ii dipretuiesti atata. Eu m-am saturat de elitismul asta steril si ipocrit al intelectualilor nostri care traiesc bine cam de multa vreme de pe urma falimentului si a descompunerii culturii in care supravietuim, si de care ei sunt atat de responsabili. De aceea daca cineva vine in situatia aceasta de profunda criza a culturii, a invatamantului si a filosofiei, in care aproape nimeni nu mai surprinde sensul celor 3, si prin urmare nu mai stie sa raspunda la intrebarea cu ce rost se cade sa faci toate acestea, daca cineva spuneam vine sa-mi spuna ca filosofie, scoala, si cultura nu e cazul sa se mai faca pentru placerea de a a fi sau a ajunge diferit fata de ceilalti ori pentru a fi adimirat sau invidiat de acestia,ci din contra pentru a te elibera de tendinta asta animalica de a-i depasi si stapani , din puterea inascuta sau dobandita de a face ceva pentru ei chiar din mijlocul lor, atunci permite-mi sa fiu una din persoanele care sa le asigure chir si de pe marginea aceasta minima sustinere pe care le-o poate eu oferi.

  11. @sofia: mie nu mi s-a parut ca facultatea de filosofia s-a straduit sa ma invete sa fiu ‘diferit’… nu mi s-a parut ca a incercat sa ma invete cum sa-mi traiesc viata, ce sa cred etc. nu am vazut decat cursuri in jurul unor intrebari interesante (ce e mintea, limbajul, care e natura obiectelor matematice etc. ) si al raspunsurilor unor oameni care au stat mai mult sa se gandeasca la ele decat noi…

  12. Elena says:

    @sofia
    Daca filosofia e “o smerita cunoastere de sine accesibila si chiar necesara tuturor acelor care isi doresc sa devina oameni si cetateni liberi, sau care trebuie treziti sa invete asta”, atunci de ce ar mai avea cineva nevoie de facultati de filosofie sau de orice fel de cadru institutional?

  13. @Elena: buna intrebare !

  14. sofia says:

    Intr-adevar, intrebarea Elenei este o intrebare buna, dar este buna numai in masura in care ne ofera ocazia de a ne gandi la sensul filosofiei atat de compromis astazi(sens compromis, de vreme ce nimeni nu prea mai stie acum la ce -ne- foloseste filosofia, putandu-si permite astfel a se juca si a persifla cu satisfactie tot ce se afla prezent sau ascuns sub numele ei), si nu la justificarea si intarirea intr-o masura mai mare sau mai mica prejudecatilor pe care le avem despre ea.
    Daca o sa ma incumet sa raspund la acesta intrebare, desigur, o voi face sprijinindu-ma pe gandurile unora cu mai multa experienta de viata si de gandire decat mine, dar si pe bunul simt , intuitia si intelegerea proprii pe care mi le-a oferit intalnirea mea cu trista realitate in care traim.

    In primul rand nu inteleg in intrebarea Elenei de ce este pus in opozitie cadrul institutional, specializat si functionaresc al filosofiei cu accesibilitatea acesteia in randurile marii majoritati a oamenilor.Din contra, putem spune ca acel cadru institutional si functionareasc al filosofiei( producator in primul rand de profesori ) este insesi conditia accesibilitatii acesteia la marea masa a lor.
    Si tocmai de aici vine primejdia: sa ajungi sa predai constient ori incontient institutional si in masa (nimeni nu vrea sa ne invate, de regula, intr-o facultatea de filosofie, sa ne traim viata intr-un fel sau in altul prin punerea unor intrebari si prin incercarea de a raspunde la ele- si bine face- , dar asta nu inseamna ca aceasta nu se va intampla;oare imperativul obiectivismului la care se supun cei mai multi dintre profi in formularea intrebarilor si raspunsurilor nu este o formula prin care transmit fara voia lor si in mod nereflactat in mintea si viata noastra clisee si prejudecati la care noi majoritatea ne supunem fara sa stiim si fara sa vrem; Nu conteaza asadar intrebarea si raspunsurile la aceasta, conteaza sensul de multe ori ascuns cu care o pui si care este cu mult mai important decat ea) imagini ale filosofiei din ce in ce mai abstracte, mai sarace si mai instrainate fata de viata majoritatii.
    Dar din cauza acestei primejdii nu inseamna insa ca trebuieste sa scoatem filsofia in afara cadrului intitutional asa cum se tot incearca astazi. Avem nevoie de institutii de filosofie insa cu constiinta ca o institutie nu asigura decat conservarea in timp a identitatii publice a unei activitati( ce se stabileste pe baza lamuririi sensului ei) si nu practica sau manifestarea propriu-zisa a ei.
    E important sa vedem care este acest sens al filosofiei pentru ca odata facut cunoscut institutional sa intre si sa functioneze cu adevart si binefacator in existenta noastra, asa cum functioneaza si gradinaritul, olaritul sau pastoritul,. Astazi vedem insa ca filsofia nu se mai practica nicaieri, peste tot ea se preda. Agora a fost inlocuta de amfiteatru, filosoful de functionar. Numai redescoperind sensul originar al filosofiei, accesibil tuturor, vom putea intelege si poti scoate filosofia din amfiteatru si readuce in agora. Caci in agora stau ascunse si depozitate sesurile lucrurilor si mai ales ale activitatilor noastre, la care nu ajungem insa cascand gura si admirand in sine opera savanta si pretioasa a unuia sau altuia dintre cei care au gandit mai mult decat noi ci cunoascandu-ne mai bine propriile noastre nevoi si prejudecati care nebagate altfel in seama ne scot si ne izoleaza tot mai mult de ceilalti si de locul identitatii noastre, Agora care nu este nicidecum spatiul specialistilor si a dialogurilor lor pretentioase si seci ci al nostru al tuturor in calitatea noastra de simpli oameni… P.S In cer scuze pt ca m-am intins atat

  15. Elena says:

    Eu vad cadrul specializat al filosofiei in opozitie cu accesibilitatea ei in randul majoritatii oamenilor pentru ca cele doua se indreapta spre directii diferite. In facultate nu te invata nimeni cum sa traiesti sau cum sa te cunosti pe tine insuti, primesti doar niste informatii precise despre anumitor domenii, care ar trebui sa iti dea o anumita pregatire. E clar insa ca atunci cand spui ca filosofia ar trebui sa fie accesibila oricui, nu spui ca oricine ar trebui sa stie ce sa-ti raspunda daca-l intrebi pe strada “Ce parere ai despre argumentul lui Wittgenstein impotriva limbajului privat?” sau ceva asemanator. Si din punctul asta de vedere cred ca e la fel cu alte domenii, fiecare trebuie sa stie, de exemplu, suficienta fizica cat sa-si explice niste fenomene simple, dar nu sa faca nu stiu ce experimente sofisticate.

    Despre profesorii de filosofie, din nou, n-as spune ca ii invata pe elevii lor sa-si caute sinele sau sa fie liberi, ci doar ca ii ajuta sa isi dezvolte gandirea intr-o anumita directie (sa interpreteze un text, sa argumenteze pentru o idee, sa aiba o imagine mai generala asupra lucrurilor pe care le invata la alte discipline etc).

    Nu am vrut sa spun ca trebuie sa se scoata filosofia din cadrul institutional, ci doar ca daca privim filosofia numai ca pe un bun accesibil tuturor si daca inseamna doar un fel de reflectie si cunoastere de sine nu mai vad rostul studiului sistematic, dupa cursuri, programe, bibliografii, articole stiintifice si ce mai vedem prin facultati. Si nici nu vad nici cum, cu edificarea de sine (daca s-ar putea preda in facultati) ar putea viitorii absolventi sa intre pe piata muncii.

  16. sofia says:

    Parerea mea este ca doar in aparenta ( o aparenta e adevarat destul de greu de depasit daca ramanem in limitele intelectului si a logicii sale pur formale fara sa trece dincolo, in dinamica vietii) cadrul institutional si specializat al filosofiei, ca de altfel al oricarei alte activitati se opune accesibilitatii ei la marea masa a oamenilor. Specializarea unei activitati presupune inainte de toate exitenta unei tehnici si mai apoi a unei dezvoltari ulterioare a activitatii pe baza ei. Ceea ce este insa foarte important aici este ca aceasta tehnica garanteaza accesul dupa VOIE a marii majoritati la desfasurarea activitatii.
    In lumea de azi noi putem sa alegem intre a fi agricultor, oier, lacatus , inginer sau ” filosof” si aceasta libertatea a noastra este tocmai semnul unei accesibilitatii acestor “meserii” la marea masa a oamenilor. Depinde numai de vointa noastra pe care din aceste meserii le vom urma, caci nu-i asa, tehnica lor este comunicabila, transferabila si asimilabila oricui. Dupa cum observi una este specializarea unui activitati si alta este vocatia pentru ea. Iata macar cateva diferente:prima se invata( as spune mai degraba ca se deprinde), alta nu. Specializarea are nevoie de tehnica, vocatia nu. Mi-e tare teama din aceasta cauza ca sunt multi oameni de vocatie care-si rateaza ocazia de a darui celorlalti ceea ce pot din cauza specializarilor in care sunt siliti sa se inregimenteze in conformitate cu imperativele de masa.
    Revenind la “filosofie”, aceasta mi se pare, cum am mai spus, ca are nevoie de cadru institutional si specializat, intai pentru a se conserva in timp si in al doilea rand pentru a deveni aceesibila tuturor celor ce o VOR. Dar “filosofia” celor ce VOR filosofie, ingineritul celor ce VOR inginerie etc nu sunt tot una cu filosofia sau ingineritul in sensul autentic, care presupun o activitate in afara unei tehnici speciale, o activitate simpla si “originara” daca imi permiti termenul, care atunci cand se intalneste cu specializarea nu se inregimenteaza ingustimii acesteia ci contribuie la largirea ei.
    Ei bine, nu stiu inca de ce, dar filosofia in sensul sau clasic, socratic( nealterat de platonism, in calitate de cunoastere de sine) cred ca este o astfel de activitate originara a fiecaruia dintre noi, pe care odata ce o deprindem in cadrul instututional care este menit sa ne aminteasca tot timpul de ea, trebuieste sa o redescoperim, trezind-o in sensul sau primar prin noi insine, potrivit cu vocatia de om ce sta asunsa in fiecare din noi Care este scopul acestei activitati originare de cunoastere a fiecaruia din noi? Ei bine nu inteleg inca sa respund prin mine insami la aceasta intrebare. Dupa unii pe care ii simt aproape scopul ei ar fi libertatea noastra, dupa altii si cu alte cuvinte, cresterea omului, dupa altii printr-un cuvant destul de vulgarizat si murdarit astazi ca o moneda trecuta prin prea multe maini: fericirea.Oricum as fi foarte bucuroasa daca ati incerca si voi sa raspundeti la aceasta intrebare care mi-e imi da mari batai de cap si ma face atat de neputincioasa: care este scopul ori sensul filosofiei?

  17. Elena says:

    Mie mi se pare destul de greu sa se vorbeasca despre filosofie in sensul originar (si cred ca e discutabil daca “originar” inseamna neaparat “socratic”). Cumva, ar trebui sa se sara peste tot ce s-a scris atata timp (s-ar putea sa ma insel, dar nu mi se pare ca filosofii au scris vreodata accesibil si usor de inteles pentru toata lumea). Desigur, nu zic ca filosofia nu ar putea sa fie si cunoastere de sine, dar nu cred ca asta ar schimba prea mult datele problemei.

  18. Ana says:

    ah, m-am luat cu alte chestii si iaca ce discutie interesanta am ratat.
    Ca tare as fi vrut sa o intreb si eu pe Sofia (ca un om simplu ce sunt), cum adica sa invat sa ma cunosc pe mine? Ca eu zic ca ma cunosc destul de bine -stiu ca imi place puiul la cuptor si nu prajit, cum ma cheama, unde locuiesc, cu cine ma inrudesc etc.etc.
    Cum altfel as mai putea sa ma cunosc pe mine? -Dar rog frumos sa se raspunda simplu si la obiect, ca eu am pierd in argumente asa lungi si incalcite…

  19. @Ana: nici eu nu stiu ce inseamna sa ma cunosc pe mine…

    Acum ma gandesc asa: poate ar insemna sa stiu ce as face sau ce reactii as avea in situatii pe care nu le-am intalnit pana acum. Sigur ca nu pot sti ce as face intr-o situatie ipotetica. Dar pot ‘aproxima’ (imi vine sa zic anticipa). Nu am fost niciodata de fata cand cineva a fost jefuit, dar sunt tare curios sa stiu cum as reactiona. Acum cred ca as simti frica si stupoare si as ramane inghetat (ma bazez pe reactiile mele din situatii cat de cat asemanatoare din trecut). Ok, atunci e timpul sa lucrez la chestia asta: sa ma dezvat de frica si sa invat sa iau atitudine cand cineva este nedreptatit. Cred ca asta e self-improvement si apare ca urmare a incercarilor mele de a ma cunoaste mai bine. Dar asta tine de filosofie ? E bun exemplul meu ? E vreo legatura intre self-improvement si filosofie ?

  20. Ana says:

    @the mad hatter

    E bun exemplul tau.
    Banuiesc ca problema ta se poate aborda si dintr-o perspectiva filosofica. Ba chiar si una teologica, i.e. frica ca si pacat capital. Doar ca majoritatea oamenilor simpli care isi doresc sa se dezbare de frica (asa cum pui tu problema) aleg o abordare psihologica – fie specializata, fie ‘mass friendly’ (motivational speaker, life counseling etc.)

    …dar nu cred ca la asta se referea Socrate via Platon (ca eu nu stiu sa fi lasat scrieri originale, care sa nu fi fost laterate de vreun discipol). Dar poate ma insel eu…

  21. Ana says:

    scuze, vroiam sa zic “alterate” @x#*** de dislexie

  22. Elena says:

    @Ana
    Tot la psihologie mă gândeam şi eu când am văzut întrebarea ta. Cred că filosofia, cel mult, ţi-ar putea da un ajutor “tehnic”, să zic aşa. In sensul că ai mai multă răbdare să stai să analizezi, să te întrebi “ce aş face dacă…”, “de ce am făcut x şi nu y”, să ai o perspectivă oarecum mai obiectivă.

    Nici eu nu văd legătura cu Socrate. Să te cunoşti pe tine însuţi, ok, dar nu cred că spune undeva şi cum şi care-i rolul filosofiei în toată “afacerea” asta.

  23. Multi colegi mi-au spus, la admitere sau in primii ani de facultate, ca fac Filosofia “pentru ei” / “pentru sufletul lor” / “pentru a se cunoaste mai bine”. Tot nu inteleg ce voiau sa zica prin asta.

    Mai degraba mi se pare ca ai putea face Teologia sau orice tine de invatarea (teoria) si practica unei religii decat filosofia daca vrei sa-ti cunosti sufletul. Dar de ce au ales Filosofia ?!

  24. Sfat: cand vine vba de comentariu pe un blog, cred ca mai putin inseamna mai bun. Nu am avut rabdare sa citesc atent comentariile lungi. Sorry for that.

  25. Ana says:

    ..pai eu speram ca ne lumineaza Sofia, cum e cu cunosterea de sine si Socrate…
    Pentru ca este o legatura, doar ca nu are nimic de a face cu “sufletul” sau “cunosterea de sine” asa cum sunt folosite astazi in limbajul comun pe care il vorbim noi, oamenii simpli.

  26. Cred ca discutia merita purtata in continuare🙂
    Da, dpv teologic e usor sa stii ce inseamna self-improvement pentru ca ai deja (iti e propus) un model de comportament, un ideal moral etc. (cel mai usor exemplu: pt crestini, viata lui Iisus). Dar daca faci filosofie, te poti indoi ca exista un model de felul acesta, ca exista suflet, sine, ca exista un bine (universal) etc. Asa ca, daca merg in directia asta (daca vad in felul asta filosofia), nu vad cum pot ajunge sa leg filosofia de self-improvement (poate nu exista self, nu e clar ce inseamna improvement si tot asa).
    E posibil sa nu fiu clar, sa gandesc dezordonat, dar acum m-am intors acasa si sunt obosit, se apropie sesiune … nah.

  27. @Ana: un exemplu legat de ce spui tu: poate ca filosofia te ajuta sa gandesti corect, ordonat, sa-ti imbunatatesti argumentarea, sa-ti developezi gandirea critica (dar nu si sa-ti imbunatatesti vocabularul pentru a nu folosi expresii preluate fortat din limba engleza, cum ar fi “a developa” – “to develop” :))) ). Da, si, poate sa fii autoironic :)) Cum ai zis si tu, toate astea nu au legatura cu sufletul si cunoasterea sinelui.

  28. Elena says:

    @mad hatter
    “Multi colegi mi-au spus, la admitere sau in primii ani de facultate, ca fac Filosofia “pentru ei” / “pentru sufletul lor” / “pentru a se cunoaste mai bine”. Tot nu inteleg ce voiau sa zica prin asta.”
    Well, şi eu am zis că fac filosofia “pentru mine”, dar prin asta voiam să zic două lucruri: că filosofia e o chestie care îmi place şi că mă descurc mai bine la filosofie decât la altceva. Dar nu cred că asta voiau să zică.🙂

    Eu cred că toată chestia cu suflet şi self-improvement e mai degrabă o asimilare a filosofiei de ceea ce ţine mai mult de credinţa religioasă. Am văzut destui oameni care se agaţă de ce spune un filosof sau altul ca şi cum ar fi vreun adevăr absolut. Poate că asta ţine loc de model de comportament sau ideal moral, cum ziceai mai sus. Însă “calea” asta nu mi se pare prea “filosofică” şi… nu tocmai recomandabilă.

  29. @Elena: da,da,da, chiar acum imi amintesc de nietzscheeni, cioranieni, marxisti etc. Funny: cum ar fi un om care sa traiesca kripkean, austinian, searlian sau griceian ?🙂 Nu ar fi posibil asa ceva pentru ca filosofii astia nu au scris nimic despre ce inseamna sa ai o viata ok, care e sensul vietii si altele asemenea.

  30. Ana says:

    @Elena& Mad Hatter
    (&indirect Sofia)
    In prostia mea, eu cam asa vad subiectul:

    ‘Socratic’ vorbind a te cunoaste pe tine se refera la Paideia ori sa realizezi ca nu stii atunci cand nu stii (mai are Vieru cursul acela de Platon? ca el o spune mai bine ca mine).

    In limbaj contemporan asta se cheama “critical thinking”, gandire critica ori analitica dupa preferinta traducatorului. Si asta e o aptitudine care se dezvolta in cadrul cursurilor dfin facultatiea de filosofie si e folositoare si ne-filosofilor…si este numai una dintre chestille care se invata in facultatea de filosofie, una centrala e adevarat.

    Confuzia se datoreaza, cred, faptului ca in Grecia antica nu se facea distinctie intre gandire, minte si suflet , i.e.”psyche”. Iar Paideia era intr-adevar mai mult decat o aptitudine , un stil de viata. Eu insa nu ma pot imagina trainind in acea paradigma culturala decat in stare de vis ori delir…
    Si nu stiu altii cum sunt dar ma intreb asa retoric daca cei care isi cauta sufletul studiind filosofia sunt ok cu miscarea GLBT. NU de alta , dar GL apartine aceleaisi paradigme culturale…

  31. Ana says:

    PS
    si-i straniu ca , tocmai acei oameni despre care vorbeste Elena, sunt si cei mai ne-socratici … pentru ca nu pun intrebari, nu critica…

  32. sofia says:

    Din nefericire pentru mine, in tot acest timp care s-a scurs de la postarea ultimul meu mesaj pe blog si pana mai adineaori,cand am reintrat pe acesta, am ramas cu sentimentul ca discutia noastra cel putin pentru unii dintre noi era considerata a fi ajun s intr-un punct mort care nu mai necesita nici o atentie.
    Sunt sincer foarte bucuroasa ca m-am inselat.

    Intr-adevar exista o tendinta foarte pacatoasa la noi datorata sensului spiritului vremii in care traim si care afecteaza in special pe intelectualii acesteia ca sa cautam din diverse motive, cele mai multe dintre ele fondate pe vanitate, a purta cugetarile si discutiile in afara ori mai ales in contra banalitatilor si a formulelor impersonale,comune si colective prin care si in care ne traim viata, manati de inchipuirea ca “adevarul ” ca si “puterea” pe care cu inconstienta le cautam( cei mai multi dintre noi) se gasesc deasupra banalitati si sunt absolut straine de ea.
    Iata de ce sunt cu adevarat bucurosa.Deoarece constat ca discutia noastra desi a ajuns undeva in zona banalitatii, nu s-a sfarsit ci din contra descopar abia acum s-a intetit: am ajuns sa vorbim despre filosofie ca despre cunoastere de sine. Ar trebui si aici sa dam inca odata dreptate lui Socrate, acela care este mai putin luat in seama de istoricii romantic-rationalisti ai filosofiei occidentale, si ma refer la socratele din dialogurile de tinerete ale lui Platon, (dialoguri in care autorul lor apare in conditia sa de discipol si nu in acela de maestru metafizician) ca filosofia nu trebuie sa fuga de banalitate ci din contra trebuie sa inceapa cu ea. Sa caute sa o examineze direct si nemijlocit fata apelul la autoritate( care ii altereaza sensul) spre ai surprinde si intelege temeiurile care o fac posibila, insa aceasta nu oricum ci prin dialog,caci banalitatea ca obiect predilect al filosofiei nu este un produs personal al vreunuia dintre noi din contra unul social ce ne afecteaza pe fiecare.
    Daca cu alte cuvinte banalitatea si nu savantlacul ori inchipuirile noastre personale oricat de sclipitoare, coerente si de seducatoare ar fi ele, reprezinta obiectul filosofiei acesteia socratice atunci intelegem mai bine ce vrea sa insemne aceasta filosofie. Ea nu inseamna nicidecum studiul savant filologic si hermeneutic de exemplu al operei lui Wittgenstein ori Heidegger, opere mai mult sau mai putin concepute intr-o gandire si limbaj cu sens privat si personal la care nu putem sa predindem a avea acces decat prin alterarea propriei noastre gandiri si personalitati, nici vreun soi de antrenament de judecata prin care sa ne ascutim IN SINE (in general si de amorul artei) spiritul critic si capacitatea de argumentare , ci o contientizare si patrundere treptata a acetor continuturi dispretuite care constituie insesi fundamentele existentei noastre: banalitatile. Ce sunt de fapt aceste banalitati?
    Iata o intrebare de care depinde intreg raspunsul noatru la intrebarea ce este filosofia inteleasa in mod socratic,(si nu cu sens brahmanist,)?
    Pai in sfera banalitatilor intra, mai intai modele mai mult sau mai putin standardizate ale scopurilor noastre zilnice, mai apoi prejudecatile noastre care s-au cristalizat in mecanismele noastre de atingere a acestor scopuri, in tot cazul toate acele forme colective, impersonale mai mult sau mai putin incontiente in care este organizata existenta noastra colectiva si personala. Pe scurt filosofia este o cunoastere in masura in care urmareaste sa descopere si sa inteleaga aceste forme colective si este o cunoastere sine, inmasura in care aceste forma colective sunt depozitate si active intr-o maniera unica in contientul dar mai ales in incontientul fiecaruia dintre noi in particular.

  33. sofia says:

    Apropo de asta iata un link – despre o activitate a unor baieti despre care am crezut la inceput ca sunt doar niste naivi, dar care incet mi-au schimbat impresiile. In parte eu m-am regasit in ceea ce fac si gansesc ei.

    http://www.adunareapentrufilosofie.blogspot.com/

  34. Banalitati… lucruri pe care le faci, idei pe care le ai (sau le asumi), crezand despre ele ca sunt rationale, bune, frumoase sau adevarate, fara sa te intrebi daca sunt asa. In acelasi timp, sa nu fie nici nefondabile (sa fie asemeni axiomelor, as zice, metaforic).
    Spre exemplu, cineva imi zicea ca e bine sa se construiasca o biserica de 15 etaje (vezi biserica din voluntari, parca) pentru ca asa ceva te apropie mai mult de Dumnezeu. Uite, aici, un Socrate ar desfiinta argumentul asta :))

  35. stefan says:

    Salut. Recunosc ca am citit cu interes discutia de mai sus si am decis sa ma alatur. Mai intai trebuie sa va spun ca sunt unul dintre membrii Adunarii pentru Filosofie la care facea referire sofia mai sus. Ceea ce am sa sustin in continuare reprezinta asadar si cateva din ideile care stau a baza acestei comunitati. Sofia, de altfel, a intuit in buna masura sensul filosofiei pe care il avem in vedere. Este intr-adevar vorba de o semnificatie originara a filosofiei pe care o gasim cel mai clar exprimata in gandirea dar mai ales in actiunile lui Socrate. Filosofia nu se poate realiza in izolare, ea are nevoie de o comunitate.
    Este evident ca bantuie de multa vreme o multime de prejudecati in legatura cu natura si rosturile filosofiei. Trebuie sa recunoastem ca aceste prejudecati au fost raspandite cu cea mai mare ardoare tocmai de filosofi. Asa ca nu e de mirare ca cei care vin tangential in contact cu filosofia nu reusesc intotdeauna sa prinda si alt sens. Nu am pretentia ca as fi inteles mai bine in ce constau acestea decat filosofii care le-au studiat. Dar este cert ca imaginea filosofului care se retrage din lume pentru a o vedea mai bine, pentru ca avand in felul acesta gandurile nealterate va patrunde mai adanc in tainele lucrurilor nu se potriveste cu o imagine autentica asupra filosofiei. Cred ca trebuie sa ne dezvrajim de sub impresia pe care a lasat-o asupra noastra mitul turnului de fildes.
    Pentru a face filosofie ai nevoie de ceilalti, deci filosofia se poate face doar in comunitate. Este necesar deci ca filosofia sa se intoarca in cetate sa faca din nou parte integranta din viata oamenilor. Chiar daca nu neg satisfactiile pe care le poate da celui ce studiaza o filosofie mai tehnica si subtilitatile unor argumente, cred ca acestea fac parte mai degraba din apanajul specialistilor.
    Cred ca filosofia este utila si ca trebuie sa reprezinte un aspect important al vietii fiecaruia dintre noi. Ce inteleg insa prin utilitatea ei? Desi la prima vedere ar fi vorba despre deprinderile si competentele pe care studiul sistematic al filosofiei ni-l formeaza nu este vorba despre acestea. Sa nu se inteleaga ca as nega rolul acestora. Sunt constient de avantajele formarii unei gandiri critice si al capacitatii de a-ti exprima clar si organizat ideile. Dar acestea sunt doar aspecte periferice. Aspectul important este, in opinia mea, că filosofia ne deschide catre ceilalti, ne ajuta sa ne intelegem pe noi insine in si impreuna cu ceilalti. Ar mai fi multe de spus dar inchei aici pentru ca sa nu plictisesc. Astept de la voi comentarii si de ce nu o relansare a discutiei.

  36. @stefan: esti binevenit !🙂
    dar nu ai spus nimic despre utilitatea filosofiei… “filosofia ne deschide catre ceilalti, ne ajuta sa ne intelegem pe noi insine in si impreuna cu ceilalti.” -> ok, dar poti ajunge la astea practicand orice religie, vbind cu prietenii sau cu un psiholog bun, consilier, personal trainer. De ce sa urmez cursurile unei facultati de filosofie ?

  37. stefan says:

    Nu am dat un raspuns definitiv cu privire la utilitatea filosofiei dintr-un motiv intemeiat: acesta se descopera impreuna.🙂
    Tu ai oferit deja trei alternative la studiul filosofiei pe care le consider de bun simt dar nu cred ca sunt alternative viabile. Daca ar fi sa aleg totusi una ar fi cea legata de prieteni. Pentru ca intre filosofie si prietenie este o legatura intima.
    De ce nu cred ca religia este un raspuns. Cu toate ca scopul ei este de a pune oamenii impreuna (asta spune si etimologia termenului) face acest lucru din perspectiva unei dogme. Oricat am incerca sa fim de detasati de dogma unei religii la care aderam trebuie sa recunoastem ca fara aceasta nu mai avem religie. Asa ca religia ne strange laolalta in fata unor credinte, pe care desi le impartasim la un moment dat, ele ne vin din afara. Sunt preluate ca fiind date. Acest fapt este contrar filosofiei. Scopul ei este de a ne elibera de dogme. Sa nu se inteleaga ca in filosofie nu crezi in ceva sau ca nu sustii anumite idei.
    Dar ce este diferit aici (daca filosofia nu este practicata din motive pur intelectuale, in sensul de excitare a intelectului cu idei abstracte) este ca aceste credinte si idei nu mai vin din afara, nu mai sunt date ci pleaca de la noi insine. Vei spune ca la filosofie nu se invata altceva decat ideile altora. Este adevarat, cel putin in prima faza, pe principiul ca pentru a avea propriile idei trebuie mai intai sa le intelegi pe ale altora. Prin propriile idei nu inteleg ceva care se regaseste doar la tine cu caracter de originalitate absoluta, ci inteleg interiorizarea ideilor pe care mai inainte le-ai inteles. Pot fi ideile altora sau alte tale, conteaza mai putin atata timp cat nu se mai gasesc in exterior sau nu mai vin ca ceva dat. Ele pornesc din tine.
    Cum se intampla acest lucru? Prin cunoasterea de sine. Vei spune: dar aceasta nu ne-o ofera psihologia? Nu ma pot cunoaste pe mine insumi prin introspectie sau apeland la un psiholog? Da, te vei cunoaste pe tine dar nu pe sine. Sa ma explic. Indemnul „Cunoaste-te pe tine insuti!” atribuit lui Socrate a fost atat de mult vehiculat incat si-a pierdut apropape cu desavarsire sensul originar. In prezent prin cunoastere de sine se intelege, cunoasterea principalelor trasaturi psihologice, de caracter, temperament, reactii comportamentale in diferite situatii, etc. Aceasta NU este cunoastere de SINE ci este cunoastere de EU. Distinctia nu este in termeni psihologici si nu trimite la psihanaliza freudiana sau jungiana ci la sensul socratic al termenului. Prin „eu” inteleg ceea ce societatea a facut din noi, prin diferitele influente legate de contextul istoric in care traim, de educatia pe care o primim in familie sau la scoala. Eu-l, in sensul acesta, poate fi cunoscut psihologic. Dar acesta nu este sensul maximei lui Socrate. Cunoasterea de sine la acesta nu este una pozitiva, in sensul ca imi cunosc o trasatura sau alta, ci una negativa. (Nu folosesc termenii de „pozitiv” si „negativ” in sens moral cum mai sunt folositi uneori). Ceea ce imi cunosc sunt propriile limite, sunt neputintele mele. Cunosc de fapt cum sunt nu ce sunt. Imi cunosc limitele pentru a sti cum stau, de unde plec. Acesta este punctul de plecare al filosofiei.

  38. sofia says:

    Salut !

    Dupa cum vad discutia despre filosofie a intrat intr-un punct mort. Explicatia acestui fapt imi pare destul de simpla si ar trebui sa ne puna pe ganduri : forta cuvintelor si a ideilor in filosofie este imprumutata si se hraneste cu forta faptelor noastre. Incapabili sa actionam, devenim incapabili sa(ne) convingem.

    Intrebarea este cum iesim din incapacitatea de a actiona?

  39. sofia says:

    Am vazut de curand pe facebook noile materiale promotionale pe care cei de la filosofia din craiova le-au folosit anul acesta.
    Iata si un link al lor: http://www.filosofie-craiova.blogspot.com/

    Desi materialele acestea ( ma refer mai ales la imaginile 3-4) nu intra in aceeasi categorie cu filmuletul promotional facut de ai nostri, cred ca pe undeva ideea craiovenilor nu este rea. Mi se pare totusi ca imaginile sunt cam supraincarcate.

    Ce parere aveti ?

  40. @sofia:😦 nu mi-au placut.

    chestiile legate de mentalitate nu le inteleg. cum schimba cursurile la o facultate mentalitatea tarii ?! nu are sens.

    nu imi dau seama nici cum anume faptul ca tu urmezi niste cursuri la o facultate schimba sau imbunatateste starea financiara a romanilor. iar, ceva fara sens sau bun de pus la indoiala.

    si nici nu cred ca asa atragi liceenii la facultate.

    but that’s just me !🙂

  41. Alex Krg says:

    🙂 of… copiii mei , ce pot sa va spun decat ca filosofia nu e pentru toata lumea , poate greseala cea mai mare a oamenilor care au facut acest afis e ca au prea multa speranta in oameni, au prea multa incredere ca se mai poate schimba ceva, desi eu nu mai am aceasta incredere de mult. Sunt mai realist si-mi dau seama ca ignoranta ca aceasta afisata aici , este raspandita ca microbii la caldura. Filosofia deschide noi orizonturi , va ofera posibilitatea de a nu mai fi manipulati, asa cum sunteti acum, toti. Este adevarat ca un anumit grad de ignoranta il are toata lumea, dar sunt de acord ca daca vrei ,se poate. Problema este ca lumea nu vrea, si daca cineva nu vrea, sunt de parere ca n-are rost sa mai incerci. Din partea mea, unii se pregatesc pentru a conduce, iar altii se pregatesc pentru a fi condusi. Dorinta de a elibera lumea de ignoranta mi-a pierit de mult. Schimbarile in societatea noastra se fac doar prin sabie si foc. Cine nu intelege , va urez o supunere placuta.
    Pentru cei care inteleg, condoleante:
    “Putina cunoastere incanta, Multa cunoastere dezgusta”

    Alexandru C

  42. @Alex Krg: acum, ceva in stilul tau: “offf… sa postezi comentarii relevante topicului pe un blog nu e pentru toata lumea etc. etc. etc.”

  43. Elena says:

    @mad hatter
    That’s not just you. Mie sloganul “E timpul sa schimbam mentalitatea romaneasca! Vino la filosofie!” mi se pare tragicomic… As elabora putin, dar mi-e frica su nu afisez si mai multa ignoranta pe-aici.😛

  44. @Elena: bine ai revenit :)) ! tragicomic, indeed ! Nici imaginile nu mi se par “la locul lor”😦 Dar, pentru toate astea, ar trebui consultat un estetician … Asteptam…

  45. cristinel says:

    Salutare!

    Sa-mi fie si mie, va rog, permis sa intru in discutia voastra, o discutie care desi se desfasoara, pe un blog, este una de mare importanta mai ales in afara lui. Tocmai de aceea, fara suparare , nu pot intelege nicidecum incrancenarea si micile vanitati ce se ascund in spatele unora din interventiile de mai sus, unele pe care desi marturisesc ca le-am descoperit din intamplare, le-am urmarit totusi cu multa atentie si cu interes.
    Cum filosofia, a fost inainte de istoria ei, o activitate imposibila in afara dialogului, cred ca nici astazi ea nu este cu putinta pentru noi altfel daca nu vom stim si mai ales nu vom invata sa respectam rigorile lui.

    Si acum sa trec la chestiune.

    Problema materialelor unei campanii( promotionale) pentru filosofie este si suntem cu totii de acord una de mare importanta nu doar pentru soarta facultatilor de filosofie de la noi si de pretudindeni, dar si pentru posibilitatile filosofiei insesi. Nu cautam asadar sa organizam o campanie pentru filosofie pentru a racola un numar cat mai mare de indivizi, care sa aduca facultatii bani de la buget ci pentru a delimita un orizont de de gandire, de asteptare si mai tarziu de activitate unor generatii de adolescenti care ne place sau nu trebuie sa se pregateasca in scoala nu pentru o specializare sau alta( cum citeam undeva mai sus) ci in primul rand pentru viata.
    Scoala nu se face decat in perspectiva si in sensul vietii si nicidecum de dragul de a ne dedica si a ne disciplina in sine potrivit cu o materie sau alta,si in functie prestigiul sau de dispretul public de care ea se bucura la un moment dat.

    Asadar trebuie sa intelegem ca reclamele departe de a avea un scop comercial au o imensa miza culturala, una care in cazul de fata este majora cu atat mai mult cu cat ele pun problema filosofiei, adica a celei mai insemnate dintre activitatile ce mijlocesc intrarea si desfasurarea omului in cultura, singurul mediu in care el poate sa iese din animalitate si traiasca cu adevarat, vorba vechilor greci, ca om.

    Daca lucurile stau astfel atunci intelegem de ce problema materialelor promotionale nu este una usor de rezolvat caci nu-i asa “reclamele” pentru filsofie nu trebuiesc sa se adreseze instinctelor, prejudecatilor reflexe si placerilor imediate ale liceanului adolescent ci mai ales dispozitiilor culturale inascute ale acestuia.
    Nu vom putea sa facem reclama filosofiei in aceeasi maniera in care am reusim sa facem asta cu o marca de bere sau cu una de echipament sportiv. E clar.
    E adevarat ca vom putea concepe niste reclame care sa se adreseze instictelor si placerilor imediate ale liceanului dar aceste reclame vor inceta sa mai fie niste imbolduri pentru filosofie si se vor transforma mai degraba in niste banale si mereu vechi mijloace de stimulare excitativa neproductiva. Daca ele vor aduce tineri la filosofie, vor aduce unii care isi vor pierde cu usurinta pe parcurs interesul pentru acesta, cu atat mai mult cu cat continuturile cu care ei se vor intalni in facultate vor fi destul de staine apetitivitatii pe care ei cauta sa si-o satisfaca

    O “reclama” pentru filosofie trebuie de aceea nu sa raspunda placerilor imediate si prejudecatilor reflexe ale adolescentului ci sa porneasca de la dispozitia culturala a acestuia. Ce inseamna dispozitie culturala? Inseamna acel orizont de cunoastere si de intelegere a lumii in care el traieste, o totalitate a reprezentarilor, ideilor, scopurilor, idealurilor, regulilor, normelor, dar si a fricilor, afectelor si sentimentelor derivate din acestea pe care el le poarta si le incearca in fata vietii. Numim , si este important sa spun asta, uneori acest orizont de cunoastere ca MENTALITATE.
    Fiecare din noi traim intr-un astfel de orizont-cadru in care ne organizam si ne desfasuram viata si asta din toate punctele de vedere, de la cel economic si material, pana la cel intelectual si spiritual. Si el este cu atat mai important cu cat intreg cursul vietii noastre si toate alegerile ei depind de el. Acest orizont cadru este insa unul extrem de divers si el variaza de la individ la individ, de la genaratie la alta. Variaza, stim bine in functie de cultura, educatia si gradul de cunoastere( care nu este tot una cu stiinta) a societatii in care traim.
    El depinde asadar in primul rand de SCOALA si de EDUCATORII( parinti, invatatori, profesori, in cele din urma neaparat noi insine) pe are ii avem de a lungul timpului, singurii care il pot transforma, modifica dupa interes sau dupa imboldul adevarului.
    Acest orizont-cadru va fi unori marginit si conditionat sever de instinctele prejudecatile si placerile imediate ale insilor , dupa cum va putea fi largit si emancipat semnificativ de acestea.
    In tot cazul desi va fi intr-un grad sau in altul conditinat de aceste instinte, prejudecati si inclinatii apetitive el isi va pastra o anumita autonomie fata de ele, pe temeiul careia ca posesor al unui astfel de orizont nu mai este un animal ci este un om.
    Si as mai spune un singur lucru despre acest cadrul de reprezentare si organizare a viatii fiecaruia din noi, trasatura care cred merita amintita desi a fost de multe ori contestata: in acest orizont-cadru se afla prezente activ sau pasiv semnificatiile si sensurile originare ale tuturor activitatilor specifice viatii unui om, semnificatii si sensuri care nu ne pot aparea si intelege decat inlauntrul culturii.

    Acum iata si originea dificultatii problemei “reclamelor” pt filosifie: cum sa faci in asa fel incat materialele promotionale sa aiba rolul de a trezi inlauntrul dispozitiei culturale ale adolescentilor nostri acele sensuri si semnificatii originare care sa imboldeasca omul spre un gen de activitate care nu este posibil decat plecaamd de la descoperirea acestor sensuri originare care altfel raman ascunse “degeaba” in adancul nostru.

    Dupa parerea mea descoperirea acestor date originare care odata stiute si intelese trezesc si deblocheaza activitatea, nu se poate face decat prin incercarea temerara ce trebuie sa infrunte multe esecuri de a recupera sensul originar al filosofie, singura dintre “unealte” care in calitatea ei de cunoastere de sine (sensul socratic si nu cel brahmanist dupa cum bine scria cineva mai sus) conduce mai departe la descoperirea celorlalte semnificatii si rosturi pe care le au activitatile omului in ansablu, astazi mare parte din ele inabusite si gripate din pricina acestei ignorante.

    Succesul sau insuccesul unei astfel de intreprinderi se va putea masura in funtie de gradul de putere si de activitate libera si nesfortata( asa cum are loc ca efect la ignorantei) pe care ea il va aduce in viata celui ce o incearca.

    Revenind din nou la reclamele pentru filosofie, pot sa-mi permit acum dupa acest lung excurs, pe care altfel va rog sa mi-l scuzati, sa fac mai pe usor de inteles afirmatia portivit careia reclamele pentru filosofie, spre deosebire de reclamele pentru detergenti sau pentru alte asemenea produse trebuie sa tina cont de sensul si semnificatiile originare ale acestei activitati fundametale care este filosofia si mai putin de tendintele apetitive de distragere si atat de variate ce se asociaza impulsurilor noastre animale.

    Prin astfel de reclame trebuie asadar sa trezesti dispozitia culturala inascuta a omului, urmarind a-i atingi corzile sensibile ale sensurilor originare (uitate sau ignorate )aflate in inconstientul mentalitatii lui, sensuri pe care se intemeiaza activitatile pe care tu urmaresti sa le promovezi.

    “E timpul sa schimbam mentalitatea romaneasca” “Vino, la Filosofie”
    este sau nu un mesaj care sa faca trimitere la rostul originar pe care filosofia in are in cadrul unei societati?

    Cred ca raspunsul si-l va putea oferi fiecare de unul singur, desigur nu oricum, ci pornid de la nivelul de cunoastere pe care scoala noastra romaneasca umanista si vremurile acestea de criza culturala si economica ni l-au putut oferi pana acum.

  46. @cristinel: pot sa fiu de acord cu tine in multe din cele scrise.

    1. “E timpul sa schimbam mentalitatea romaneasca” “Vino, la Filosofie” poate sa fie ok si poate sa “faca trimitere la rostul originar pe care filosofia in are in cadrul unei societati”. dar imaginea din fundal – un om al strazii – nu vad ce legatura are cu asta. sa-i schimb lui mentalitatea ?! un ban l-ar ajuta mai mult, cred. sa-mi schimb mentalitatea fata de el ?! adica sa nu-l desconsider, sa nu-l cred inferior si sa-l ajut, sa zicem, primindu-l in casa ?! chiar nu stiu ce sa inteleg alaturand textul asta imaginii… asa o sa ajung daca nu-mi schimb mentalitatea ?! sau oamenii necajiti exista din cauza mentalitatii actuale (care trebuie schimbata ?!) . ultima suna cel mai ok, nu ?! dar nu mi-a fost inspirata imediat. si, daca nu m-as fi concentrat, nu as fi ajuns la ea. dar nu cred ca m-as fi concentrat in conditii obisnuite (daca as fi vazut-o sa zicem, in trecere, pe strada). deci, sunt sanse mari ca multi oameni sa nu o descifreze (nu stiu care e sensul ei, oricum. am asumat unul). sunt sanse mari sa nu atraga atentia si sa nu fie descifrata daca starneste repulsie (se intampla…).

    2. “E timpul sa schimbam mentalitatea romaneasca” “Vino, la Filosofie”
    este sau nu un mesaj care sa faca trimitere la rostul originar pe care filosofia in are in cadrul unei societati?”. ar putea fi. nu stiu🙂
    ramane sa-mi raspund la intrebarile:
    – ce e atat de rau cu mentalitatea romaneasca ?!
    – care e mentalitatea romaneasca?! exista macar asa ceva?!
    – acum e timpul sa schimbam ?! de ce acum?!
    – cu ce sa schimbam mentalitatea asta ? exista o alternativa ?”
    – de ce as face una ca asta ?!
    – daca vin la filosofie, o sa schimb mentalitatea ?! cum anume ?! luand niste cursuri la o facultate, citind, ascultand si pregatindu-ma pentru seminarii ajung sa schimb o mentalitate ?!
    – asta o sa facem acolo ?! credeam ca o sa citim si discutam texte interesante🙂

    Nu stiu daca as fi atras de un slogan de felul asta. Nu m-ar convinge. Analog: “Cumpara x. E cel mai bun”. Ma pot intreba “who says so?!” si “de ce cred asta fara nici un argument?!” si ”

    3.M-ar atrage mici demonstratii ale felului in care se discuta o problema la filosofie. “E ok sa fumezi iarba ?!” discutata argumentat, ar putea sa ma motiveze mult mai mult. “Pot masinile sa gandeasca ?” m-ar trimite in fata secretariatului cu diploma de bac si cererea de inscriere🙂 serios.

    4. ma mai gandesc la ce am zis si o sa mai scriu.

  47. @cristinel: “Sa-mi fie si mie, va rog, permis sa intru in discutia voastra”. oricui ii e permis🙂 bine ai intrat in discutie si bine ai venit pe blog🙂

  48. Elena says:

    @cristinel

    Nu stiu unde vezi tu incrancenare in ce s-a scris pana acum. Sunt doar niste viziuni asupra filosofiei care se bat cap in cap, dar asta nu inseamna neaparat ca dialogul e imposibil. Cateva probleme cu ce ai spus:

    1. Nu ma pricep la reclame, publicitate si de astea, insa a spune ca o reclama e departe de a avea un scop comercial mi se pare fals din principiu. Pentru ce ar face cineva reclama la filosofie? Ca sa aduca studenti in facultatea respectiva, sa aiba profii cu cine tine cursurile, pentru bunastarea facultatii si asa mai departe. Da, toate astea pot contribui la dezvoltare culturala, largirea orizonturilor etc, dar asta nu inseamna ca acestea sunt singurul scop. Nici nu cred ca prea multi oameni ar veni la filosofie din cauza unei reclame. Eu nu m-as duce.

    As a sidenote, nu stiu de ce o reclama la detergenti ar potenta tendintele apetente sau de distragere. De detergent are nevoie toata lumea, nu cred ca si de filosofie…

    2. Habar n-am ce inseamna “mentalitatea romaneasca”. Insa daca te apuci sa intrebi oamenii pe strada, cu siguranta iti vor spune foarte multi ca mentalitatea romaneasca e ceva ce trebuie schimbat. O reclama care face apel la o opine asa inradacinata printre romani nu mi se pare chiar atat de inocenta si orientata spre cultura. Totusi, trecerea de la mentalitatea romaneasca la filosofie e un non sequitur. Oare nu gasim si in facultatile de filosofie aceleasi opinii si “principii” de viata care bantuie intregul mediu academic romanesc? Asta ca sa ma refer doar la o parte foarte restransa a “mentalitatii romanesti”.

    3. Nu stiu ce-s sensurile, semnificatiile si datele originare. Daca e vorba de ce gasim in filosofia greaca, atunci ar trebui sa cercetam cu totii nu numai ce tine acum de filosofie, ci si de stiintele naturii, matematica si asa mai departe. Filosofia atunci era totalitatea cunoasterii. N-are rost sa mai spun de ce asta ar fi o misiune imposibila inca din start.

    Referitor la ultima intrebare, nu cred ca filosofia are un rost originar si nu cred ca neaparat trebuie sa aiba un rol in societate. Cu ce ajuta societatea critica lui Strawson la “On Denoting”, de exemplu? Ce ce trimite la rostul originar al filosofiei?

  49. @Elena: lol, nici eu nu am vazut incrancenarea🙂 dupa ce citesc comentariile sau mai scriu cate unul, imi vad linistit de viata, nu mi-am facut papusi voodoo cu numele unuia din comentatori etc.

    Bine puse 1,2 si 3 !🙂

    Referitor la ultima intrebare, uite, o discutie (ca de seminar) pe un text ca al lui Strawson m-ar face sa iau in considerare facultatea de filosofie ! Sigur, daca mi se par interesante problemele filosofice si daca imi place sa gandesc critic, sa ascult gandurile altor oameni pe tema asta s.a.m.d. Nu e ceva imposibil, avand in vedere ca in liceu se fac cursuri de logica si filosofie, deci orice elev de a 12-a ar trebui sa stie ce e o problema filosofica (sper) si ce inseamna sa gandesti corect.
    Pe de alta parte, un monolog despre cat de aiurea e mentalitatea romaneasca si cat de importanta si salvatoare e cultura m-ar face sa-mi iau gandul de la facultate. Sau as da la litere, istorie etc. Pe bune acum, de ce sa nu schimbi sloganul asa: “Cultura salveaza. Vino la Litere” ?! In fond, la Litere si Istorie citesti mult, deci iti imbogatesti cultura. De la Filosofie ma astept sa-ti ascuti gandirea si nu sa “faci cultura” (whatever that means…).

  50. cristinel says:

    @the mad hatter

    Salutare!

    1) Sunt de acord cu tine ca relatia dintre imaginea si sloganul ce apare in banerele cu pricina este una cu semnificatie echivoca si acest fapt poate dauna scopului pentru care acestea din urma au fost concepute.
    Probabil ca ar trebui cautata o imagine mai adecvata sensului sloganului: “Este timpul sa schimbam mentalitatea romaneaca.Vino la filosofie!”
    Problema este ca daca urmarim cu orice pret eliminarea jocului interpretativ si a oricarei “echivocitati” din unitatea imagine- slogan, atunci riscam sa formalizam si sa sablonizam banerul .
    Echivocitatile acestea au de multe ori rostul, daca sunt dozate cum se cuvine, sa creeze o mica criza in ordinea intelectuala a celui care le recepteaza si sa provoace astel o inevitabila reactie critica sau de justificare din partea lui. Asta nu e putin lucru: omul se loveste de o problema si vrand nevrand intra si lucreaza in ea. Asta inseamna inceputul gandirii. E o gandire care ,nu-i asa, putem sti de unde incepe insa niciodata , slava domnului, nu stim unde poate ajunge.

    Dupa parerea mea, asa cum am scris si in mesajul anterior, este fundamental sa reusesti sa-l pui pe om in incurcatura, sa-l silesti astfel sa gandeasca pentru ca el si-si deschida acel orizont-cadru( mentalitate, viziune despre lume etc) si sa poata surprinde acele sensuri si semnificatii originare ale lucrurilor dar mai ales ale actiunilor care odata descoperite ii vor schimba nu numai modul de a gandi ci si modul de a actiona, intr-un cuvant insusi felul sau de viata.

    Daca nu reusesti asta, atunci ceeace ii oferi tu ca mesaj nu este nimic altceva decat ceea ce el stie deja, adica un lucru care se adreseaza impulsurilor si placerilor sale imediate, care fac din el un simplu consumator si nicidecum un cunoscator.

    Ori eu cred ca daca exista vreo diferenta intre reclama la detergenti si cea la filosofie atunci aceasta consta in faptul ca daca in prima consumatorul este cel care primeste de-a gata un mesaj, in cel de-al doilea cunoscatorul este cel si-l ofera de unul singur, alegand din multitudinea de semnificatii pe care el le descopera pe cea mai apropiata de cea originara, pe care el o poarta in el insusi fara sa stie

    Ramane de vazul daca echivocitatea relatiei dintre imaginea cu “cersetorul” si sloganul cu “timpul schimbarii mentalitatii” este una care deschide dispozitia noastra culturala sau o inchide.

    Personal cred ca o va deschide: o va deschide atat la cei care considera in realitate ca cersitul este un simtom al crizei de ansamblu al societatii, unul ce trebuie sa ne puna in alerta, dar o va deschide deasemenea si la cei care considera cersitul un lucru demn de mila, de compasiune, ba chiar unul ce poarta pe ascuns un soi de virtute in existenta personala. L a primii pe calea afirmativa la ceilalti pe calea negatiei. Si stii de ce ? pentru simplu fapt ca banerul contine sau implica odata cu el un sambure de realitate, fata de care nu putem sa nu reactionam: in cazul de fata saracia.

    Ca sa ajungi sa (ti) trezesti dispozitia culturala trebuieste asadar sa pornesti de la recunoasterea unei realitati. Daca nu pornesti de la realitate, indiferent cum arata aceasta atunci ramai un simplu consumator pasiv si niciodata un creator activ.
    Odata insa ce reusesti sa recunosti acest sambure de realitate atunci devii suficient de deschis si de mobilizat pentru a intra in activitate si a intelege cu mai multa usurinta cum se leaga schimbarea mentalitatii de filosofie si cum anume saracia este conditionata de mentalitate.

    2) Nu este cazul sa raspund la intrebarile tale de la punctul 2, si asta pentru ca sunt sigur ca odata ce vei recunoaste ca saracia este o realitate in viata noastra( si sa recunosti ca saracia este o realitate nu inseamna nicidecum sa constati intelectual prezenta ei ci inseamna sa o simti si sa o asumi) vei simti nevoia sa actionezi pornind de la ea si odata cu asta iti vei oferi , dupa mai multe incercari si raspusurile cele mai adecvate. Desigur asta numai daca saracia este intra-adevar o realitatea a vietii noastre comune

    3)sunt sigur ca motivatia pentru filosofie de care vorbesti tu la punctul 3 este una ce porneste de la realitate insa intrebarea este daca aceasta realitate este una de importanta colectiva sau numai una de interes personal.
    Daca este doar una personala va mobiliza mai putin,daca va fi una colectiva va mobiliza mai mult si mai bine. Cred ca sensurile si semnificatiile originare ale lucrurilor se ascund in realitatea colectiva si nu in cea personala, una care le detine, le detine numai daca ea este integrata realitatii colective.

    @Elena

    Draga Elena undeva se simtea o anumita tensiune in cele scrise. Cred insa ca la cat de bine ne cunoastem noi unii cu altii aceasta tensiune este fireasca.

    1) Reclamele nu au doar un scop comercial; chiar daca de exemplu sunt concepute strict cu acesta intentie. Ele au efecte culturale semnificative, in senul ca pot sa slabeasca disponibilitatea noastra culturala sau din contra sa ne-o potenteze. Reclama presupune o cunoastere fundamentala, mai intai a ceea ce vrem sa “vindem” si in acelasi timp a celui care trebuie sa “cumpere” si asta cu scopul de a crea o legatura necesara sau una solida intre primul si al doilea.
    E adevarat ca o reclama nu trebuie sa aduca oameni la filosofie si de regula nici nu-i aduce, dar ea ajuta atat pe cel care o concepe cat si pe cel care o recepeaza sa inteleaga in mod simplu si ceva mai bine despre realitatea despre care ea pomeneste. Ea pregateste teren.

    Eu cred invers: nu toata lumea are nevoie de detergent insa toata lumea are nevoie de cunoastere, de filosofie. De ce? Pentru ca detergentul curata doar niste vase, care ar putea sa ramana si murdare, filosofia ii curata pe oameni ce nu pot sa stea prea mult timp sub povara mizeriei.

    2) Ce este aceea mentalitate romaneasca? Pai de exemplu cadru comun de cunoastere in care isi desfasoara viata un grup de oameni care se numesc romani

    Mie mi se pare ca este important sa plecam de la ceea ce este puternic inradacinat in mintile oamenilor si sa-i ajutam sa-si cunoasca aceste inradacinari .

    Asa este. iti dau dreptate: in facultatile de filosofie se gaseste din pacate prezenta acceasi mentalitate ca si in afara lor, dar asta se intampla pentru una sunt facultatile de filosofie si alta filosofia. Din nefericire in facultatile de filosofie filosofia lipseste aproape cu desavarsire. Din care cauza in ele nu doar ca regasim aceeasi mentalitate ca si in lumea din ” afara”, ci mai grav o acutizare a acestei mentalitati, una mai influenta si mai contrangatoare decat in alta parte. Si asta pentru ca asa se intampla de fiecare data cand te joci fara sa intelegi cu focul .

    3) problama pe care tu o ridici la puntul 3 este una la care tin foarte mult. E mult de gandit si de vorbit aici. Doar cateva remarci as vrea sa fac, pe care le consider foarte importante.

    Este o mare si primejdioasa neintelegere , care insa a intrat in traditia istoriei filsofiei a se considera ca filosofia in antichitate,la greci si in general, este o totalitate a cunoasterii. Filosofia nu este o totalitate a cunoasterii ci o activitate fundamentala pe baza caruia se stabilesc posibilitatile noastre de cunostere. Filosofia este un instrument, un mijloc si nicidecum un scop in sine. Prin filosofie nu faci cunoastere de dragul cunoasterii. Ea are asadar un scop. Il are acum, l-a avut in trecut la greci si il va avea si de-acum inainte. Prin el ea isi capata sensul. Daca il va uita si astazi l-a uitat, atunci ea nu doar ca nu mai are sens dar ne va forta sa ne tot intrebam la ce bun filosofia, care este rostul ei

  51. stefan says:

    Observ ca de cand nu am mai postat un comentariu pe acest blog s-au mai facut cateva treceri de la filosofie la “reclama’ si invers. Voi incerca sa imi exprim, pe scurt, opinia in legatura cu amandoua.
    Mai intai despre “reclama”. Nu pot sa nu observ ca discutia a inceput de la un comentariu al unui afis folosit anul trecut la Craiova pentru a promova inscrierea la filosofie. Comentariile au fost uneori intemeiate, alteori doar simpatice sau ironice, dar in orice caz instructive. In legatura cu materialele de promovare de anul asta observ cam acelasi lucru. Nu vreau sa comentez afisele propriu-zise nici din punct de vedere estetic si cu atat mai putin sub aspect publicitar. O alta chestiune mi se pare mai importanta : intentia care se ascunde in spatele mesajelor. In mod clar este vorba despre altceva decat ce se intentioneaza intr-o campanie obisnuita de promovare a unei facultati. Nici nu ar trebui sa fie altfel dat fiind ca e vorba de filosofie.
    Este o invitatie la schimbare, la a vedea altfel lucrurile si asta nu doar de dragul schimbarii ci pentru ca e nevoie de o asemenea schimbare. Prin schimbare nu inteleg a smulge din radacini un lucru si al arunca la cos pentru a pune altul. In loc sa traim fiecare pentru el si in ignoranta, in loc sa lasam lenea si pasivitatea sa ne cuprinda plangandu-ne permanent ca nu putem face nimic, mai bine sa incercam sa facem ceva. Este o invitatie la actiune. Mai e vorba despre o invitatie la a recunoaste situatia in care ne aflam, intr-un fel de a pune degetul pe rana. Daca nu te doare nu stii ca ai o problema. Dupa cum spuneam si intr-o interventie mai veche filosofia incepe prin a recunoaste unde esti. Incepe prin a deschide ochii. Haideti sa deschidem ochii impreuna si sa iesim din starea de pasivitate in care ne aflam. Asta inteleg eu din acest mesaj.
    In legatura cu schimbarea mentalitatii romanesti. Trebuie sa recunoastrem ca mentalitatea romaneasca ne doare. Este vorba de mentalitatea aceasta de pasivitate de care vorbeam. Cu toate acestea, nu trebuie sa ne fie rusine de ea si sa o respingem fara discernamant. Trebuie sa o schimbam, dar pentru a o schimba trebuie mai intai sa o intelegem. „Haideti sa intelegem mentalitatea romaneasca si impreuna sa o schimbam incepand cu noi insine.” Asa ar mai putea suna acest mesaj.
    In legatura cu opinia despre filosofie: cred ca am exprimat-o, intr-un fel sau altul, in randurile de mai sus. Oricum raman deschis la discutii.

  52. @stefan: multumesc pentru explicatie ! cred ca incep sa ma lamuresc…

  53. @the mad hatter: in legatura cu ce?

  54. @the mad hatter: vezi discutiile despre schimbarea mentalitatii (despre ce e vorba mai exact si de ce trebuie schimbata) …

  55. cristinel says:

    @the mad hatter:
    De ce trebuie schimbata mentalitatea romanesca?

    Aceasta este o buna intrebare, recunosc, insa nu am nici o indoiala ca odata ce am reusit s-o suspendam la nivelul mintii noastre nu ar mai exista vreo miza cu adevarat in a incerca sa-i raspundem.
    Rareori se intampla in viata noastra ca inclinatia sau vointa, propriu comportament in ansamblu sa fie miscate sau dirijate pentru multa vreme de raspunsurile altora ori ale noastre la intrebarile “de ce?”

    De cate ori ni s-a spus oare in copilaria ori in adolescenta noastra de ce ar fi bine sa scriem si sa citim, sa mergem la scoala si sa ne indeletinicim cu cartea si de cate ori raspunsurile seci la aceste intrebari au avut cu adevarat influenta si efect in existenta noastra?
    De prea putine ori daca nu niciodata caci la scurt timp dupa aflarea raspunsurilor viata noastra isi relua de fiecare data cursul ca si pana atunci, e adevarat de multa ori tulburata si schinjuita de aceste raspunsuri pe care mintea noastra le inregistra si ajungea sa ni le fixeze zadarnic si pe nesimtite ca pe niste “intemeiate”mperative.

    Ce am inteles eu din acesta experienta a zadarniciei “imperativelor” metafizicii, ale ratiunii pure si ale inaltei culturii, ce am inteles eu cand am inceput – e adevarat cu multa timiditate ca si in ziua de azi si ca si in cele care vor urma- sa descopar cu incetineala si fara graba ce este de fapt filosofia, gandirea si cultura de jos?

    Am inteles, cred, un fapt fundamental: ca pentru a ne urni de pe loc ,a ne mobiliza si a intra in actiune nu trebuie sa raspundem la intrebarile “de ce?” si cu atat mai putin sa capatam un raspuns primit de-a gata de la altii. Din contra: e suficient sa ajungem sa resimtim si sa recunoastem necesitatile din a caror ignorare se nasc in general intrebarile, pentru a ne elibera de ele si a trece astfel de la o interogatie seaca si neroditoare la puternica si binefacatoarea actiune.

    Am inteles ca intrebarile sunt foarte importante e adevarat, insa doar pentru a ne constientiza mai bine necesitatile din care ele provin si nicidecum pentru a ne demontra eruditia si ingeniozitatea cu care punem intrebarea si oferim raspunsul.

    Am mai inteles ca filosofia nu se ocupa de raspusuri, dupa cum se spune pe buna dreptate, dar nici de formularea intrebarilor, dupa cum inca se mai repeta cu obstinatie, ci de descoperirea si intelegerea necesitatilor a caror resimtire , REPET, noi o semnalam din ce in ce mai constient.

    Intrebarile nu ne desteapta insa inainte ca noi sa le resimtim necesitatea. E vorba de necesitati care nu pot fi resimtite si cunoscute decat personal de fiecare in parte si fata de care intrebarile si raspunsurile noastre ori ale altora dincolo de ele joaca doar rolul de simple frectii la un picior de lemn.

    Te intreb draga “The mad hatter” (din nefericire nu cunosc adevaratul tau nume) oare atunci cand te-a durut maseaua ori stomacul ori alceva intim legat de tine, te-ai intrebat vreodata de ce te dor toate aceastea inainte de a incerca sa faci ceva pentru a a scapa de durerea enervanta sau coplesitoarea provocata de ele?

    Nu cred. Si daca nu te-ai intrebat inainte de a actiona, nu inseamna oare ca te-ai intrebat pornind de la insesi necesitatea intrebarii, adica tocmai de la sursa sursa oricarui cunoasteri si a oricarui adevar cu putinta?

    Nu intrebarea este importanta, dragul meu prieten intru filosofie ( si cat ma bucur ca existi si ca nu suntem singuri) ci necesitatea intrebarii !
    Dar aceasta din urma se simte si abia apoi se intreaba.

    Care este singurul raspuns pe care ea ni-l ofera de obicei in cel mai scurt timp, singurul raspuns prin care ne trezim, crestem cu adevarat si in final ne implinim?

    FAPTA.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: