.junk

Icon

Just another WordPress.com weblog

[Note to self] Sa nu mai imprumuti cursuri. Nici carti.

Note to self: sa nu mai imprumuti cursuri. Niciodata. Daca le primesti inapoi, le primesti dupa:

o saptamana:

“am plecat la munte, sorry! nu am mai avut credit sa te sun”),

O luna: “am uitat, imi pare sincer rau”

Un an: “bai… care cursuri ? mi-ai dat cursuri ? tu ? cand ? ”

DOI ANI: “imi pare rau… ne cunoastem ? da? am fost colegi de grupa ? aaaah! bai ce te-ai schimbat ! sa nu te recunosc!”

Bineinteles, o saptamana, o luna, un an, doi ani etc. de la data la care ar fi trebuit sa le primesti inapoi. De ce ar mai cauta cineva cursuri dupa 1-2 ani ? De curiozitate. Sau de restante.

Apropo, sa-ti zic acum, ca sa nu uit de tot: sa nu imprumuti nici carti!

Acum 3 ani am imprumutat o carte si, bineinteles , nu am mai primit-o. Daca o primeam, as fi scris :”bineinteles, am primit-o”. Asa ca… nu pune prea mare pret si nu acorda prea multa atentie si inteles bineinteles-urilor mele.

Am tot “deranjat” cu telefoane, cu “scuze ca te deranjez, adu-mi totusi cartea aia ca am nevoie de ea… ti-as mai lasa-o, dar… am nevoie de ea… sorry”, am trecut la amenintari, rachetii moldoveni, apoi rachetzii rusi etc. si tot asa au trecut saptamani, luni etc. Ca-n lord of the rings: “history became legend. and legend became myth”. Adica ? Adica am uitat de carte.

Acum un an si ceva ma uitam printr-un anticariat la niste prafuite tomuri grele cu a iluminatelor minti intelepciune-n ele (neah…) si vad cartea care-mi lipsea din biblioteca. De fapt, mi-am adus aminte ca o carte ca aia imi lipsea din biblioteca, ca o imprumutasem, ca omu’ ala s-a tot codit, ca s-a tot ferit de mine cand ni se intersectau drumurile pe la facultate, tralala. “Misto ! O mai cumpar o data si nu o s-o mai imprumut!”. O iau din raft, ma uit prin ea… si vad ca era plina-plina de sublinieri. Exact cum fac eu cu chestiile pe care le citesc. Dau sa ma uit si pe prima pagina a cartii si-mi vad semnatura: “Numele meu”. Ok. Lucrurile s-au legat destul de repede (din fericire🙂 ) : mi-a vandut-o.  &*(%*^&*%( ma-tii !

Filed under: personal, Uncategorized

5 Responses

  1. Elena says:

    La cursuri mai este si alta posibilitate: le primesti inapoi dupa o saptamana, botite, cu foile amestecate, ca nu mai stii ce sa faci cu ele. (bine, aici e probabil si vina mea ca nu-mi numerotez niciodata cursurile si nici nu pun data😛 ). De acord si la carti, si eu astept sa-mi fie returnata o carte de vreo… hm… 2 ani si jumatate.

  2. @Elena: eu am primit o carte inapoi dupa 2 ani. i-a fost jena sa mi-o inpoieze pentru ca a patat-o cu cafea. dupa ceva timp, a scapat-o intr-o supa de rosii. dupa, mi-a inapoiat-o.

  3. Elena says:

    Dupa, adica dupa ce s-a uscat?😛

  4. Da, da, da! Dupa ce a facut-o intr-un hal de mi-ar fi jena s-o mai imprumut cuiva.

  5. Annamari says:

    o alta solutie e sa scri urat, da urat de tot -ilizibil…
    Am avut o colega de grupa de la care imprumutam toti cursuri pentru ca scria asa frunos ca era ca si cum ar fi tiparit notele. Noi mai chiuleam de la un curs sau altul ca stiam ca le puteam lua de la ea , ca rareori lipsea de la vreun curs. Au intrebat-o colegii odata de ce nu lipseste si ea mai des si a oftat:”Pai daca lipsesc ce ma fac? De la voi nu pot imprumuta cursurile ca nu va inteleg scrisul”

    Noi doua aveam acelasi nume, doar ca de la mine nu imprumuta nimeni cursuri ca numai eu puteam sa-mi inteleg scrisul…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: